"One of our most prodigiously talented and magical writers." Bruce Shlain, New York Times Book Review

"With humor and grace, wisdom and tenderness, Codrescu transforms the commonplace into the miraculous. His work is cause for celebration." Kay Boyle

This transplanted Transylvanian with the bateau-mouche moustache always manages (in his consideration of All Things) to create a craving for the subversive-- something that is much needed in these days of 'friendly fascism.' Lawrence Ferlinghetti

"Codrescu’s voice is assured, funny as a jazz funeral and sharp as ammonia, nailing more virtuoso turns than a Formula One driver. His prose is so deadpan it goes through irony and comes out in some undiscovered place on the other side." Diane Roberts in St. Petersburg Times

"An extraordinary work of fiction...The Blood Countess is hypnotic and lyrical, with both the concentrated poetic power of the great fairy tales and the playful expansiveness of postmodern fiction."
San Francisco Chronicle Book Review

"Mr. Codrescu is the sort of writer who feels obliged to satirize and interplay with reality and not just catalogue impressions...it's a measure of talent..." Francis X. Clines, The New York Times Book Review

 "Codrescu is a wordsmith par excellence...a modern day DeTocqueville... a wry and whimsical, pungently idiosyncratic documentary."
Joe Leydon, The Los Angeles Times

"Codrescu's distinctive perspective makes the trip worth taking." Variety

"Funny, exceptionally moving search for Whitman's America." The Village Voice

"Codrescu is among the most astute contemporary observers of what William Carlos Williams called 'the American grain,' while simultaneously joining playwright Eugene Ionesco as one of Romania's great rememberers of dictatorial things past." Houston Chronicle

"Mr. Codrescu, with the deadpan burlesque of a jaded outsider, rightfully assumes his place among the keener chroniclers of the American spirit, 1990s style. On film as on the radio, his work is defined by the tensions at play between humor and sentiment, between one-liners and aphorism, and between immigrant optimism and dissident cynicism." The New York Times

"Codrescu, an urbanite Walter Benjamin with a sense of humor, remains a poet, a person who works ‘only at recognizing the awesomeness of the universe, which is a job, too’."
The Ft. Lauderdale Sun-Sentinel

(some fuller reviews & review snippets follow the books list)

BOOKS:

(Attention rights-seekers: rights have reverted to many of these titles and are now owned by the author: inquire at This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it )

2012: So Recently Rent a World: New and Selected Poems, 1968-2012 (Coffee House Press)

2012: Bibliodeath: My Archives (with Life in Footnotes) (Antibookclub)

2011: whatever gets you through the night: a story of sheherezade and the arabian entertainments (Princeton University Press)

2010: The Poetry Lesson (Princeton University Press)

2009: The Posthuman Dada Guide: Tzara and Lenin Play Chess (Princeton University Press)

2009: The Forgiven Submarine, by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu (Black Widow Press)

2008: Jealous Witness: New Poems (Coffee House Press) with CD, Into the Maelstrom by The New Orleans Klezmer AllStars, featuring poems from the book, music by Glenn Hartman, with singers Ivan Neville, Coco Robicheaux, Harry Shearer, and others.

2007: Submarinul Iertat: by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu
(Bucharest: Editura Brumar, 2007)
This is a long poem written in Romanian, an e-mail collaboration with Ruxandra Cesereanu; a limited numbered and signed collector's edition, to be followed in 2008 by a "mass" paperback and an eventual translation into English.

2006: New Orleans, Mon Amour: Twenty Years of Writing from the City (Algonquin Books)

2004: Wakefield, a novel (Algonquin Books) 

2004: Instrumentul Negru: Poezii 1965-1968, (Editura Scrisul Romånesc)

2003: It Was Today - New Poems (Coffee House Press)

2001: An Involuntary Genius in America’s Shoes (and What Happened Afterwards) (Black Sparrow Press; re-issue of “The Life & Times of an Involuntary Genius,” 1976, and “In America’s Shoes,” 1983, with new forward and coda-essay).

2002: Casanova in Bohemia, a novel (The Free Press)

2000: The Devil Never Sleeps & Other Essays ( St. Martin’s Press)

2000: Poezii Alese/Selected Poetry bi-lingual edition, English and Romanian (Editura Paralela 45)

1999: A Bar in Brooklyn: Novellas & Stories, 1970-1978,  (Black Sparrow Press)

1999: Messiah, a novel (Simon & Schuster)

1999: Ay, Cuba! A Socio-Erotic Journey, with photographs by David Graham.
(St. Martin's Press, 1999; Picador, 2001)

1998: Hail Babylon! Looking for the American City at the End of the Millenium (St. Martin's Press)

1996: The Dog With the Chip in His Neck: Essays from NPR & Elsewhere (St. Martin's Press)

1996: Alien Candor: Selected Poems, 1970-1995 (Black Sparrow Press)

1995: The Blood Countess, a novel (Simon & Schuster)

1995: Zombification: Essays from NPR (St. Martin's Press, Picador)

1995: The Muse Is Always Half-Dressed in New Orleans, essays (St. Martin's Press, Picador) 

1994: The Repentance of Lorraine, a novel (Rhinoceros Books)

1993: Belligerence, poems (Minneapolis: Coffee House Press)

1993: Road Scholar: Coast to Coast Late in the Century, with photographs by David Graham (Hyperion)  with photographs by David Graham.

1991: The Hole in the Flag: a Romanian Exile's Story of Return and Revolution
(Morrow, Avon)

1991: Comrade Past and Mister Present, poems (Coffee House Press)

1990: The Disappearance of the Outside: a Manifesto for Escape, an essay (Addison-Wesley)

1988: A Craving for Swan, (Ohio State University Press)

1989: At the Court of Yearning: Poems by Lucian Blaga, translation (Ohio State University Press)

1987: Raised by Puppets Only to Be Killed by Research, essays (Addison-Wesley) 

1971: The History of the Growth of Heaven, poems (George Braziller)

1970: License to Carry a Gun, poems (Big Table)

ANTHOLOGIES EDITED:

2009-2008: Exquisite Corpse Annual, an yearly anthology (Exquisite Corpse Books)

2000: Thus Spake the Corpse: an Exquisite Corpse Reader 1988-1998. Volume Two, Fictions, Travels, and Translations (Black Sparrow Press)

"The best aspects of the spirit of the Beats lives on in this frequently sassy, salty, silly and ultimately satisfying experience." Publishers’ Weekly, January 29, 2001

1999: Thus Spake the Corpse: an Exquisite Corpse Reader 1988-1998. Volume One, Poetry and Essays (Black Sparrow Press)

1998: American Poets Say Goodbye to the 20th Century, (4 Walls/8 Windows)

1996: American Poetry Since 1970: Up Late (4 Walls/8 Windows)

1990:  The Stiffest of the Corpse: an Exquisite Corpse Reader, 1983-1990 (City Lights Books)

AUDIO:

1998: The Valley of Christmas (GertTown Records)

1996: Plato Sucks (Dove Audio)

1995: Fax Your Prayers (Dove Audio)

1994: No Tacos for Saddam (Gang of Seven, BMG)

1993: American Life with Andrei Codrescu (Washington, DC: NPR)

FILM:

1993: Road Scholar, Public Policy Productions. Feature documentary written by and starring Andrei Codrescu, produced by Roger Weisberg, directed by Roger Weisberg and Jean de Segonzac.
Winner: George Foster Peabody Award,Golden Eagle Award, Cine Festival; Chris Award, Columbus Film Festival. Best Documentary: Seattle International Film Festival; Best Documentary: San Francisco Film Festival. Distributed nationally by Samuel Goldwyn Co. Premiered on PBS, Fall 1994.Hallmark Video.

NATIONAL APPEARANCES:

NPR: ALL THINGS CONSIDERED, regular commentary.

NIGHTLINE, occasional commentary

ARCHITECTURE, Stereopticon: a monthly column (2000-2003)

FUNNY TIMES, occasional contributor.

GAMBIT WEEKLY, columnist (1997-2007)

Appearances on THE TODAY SHOW,THE TONIGHT SHOW,THE DAVID LETTERMAN SHOW, THE CHARLIE ROSE SHOW,CNN-INTERNATIONAL HOUR,C-SPAN,ABC NEWS, NBC NEWS, CBS NEWS. Writes commentary and book reviews for THE NEW YORK TIMES,THE BOSTON GLOBE,THE PHILADELPHIA INQUIRER,THE CHICAGO TRIBUNE, NEWSDAY, THE KANSAS CITY STAR,PLAYBOY,SIERRA MAGAZINE, DIGITAL MEDIA, INDEX ON CENSORSHIP.

Lectures extensively, participates in national and international symposia. (see Engagements)

AWARDS: MacCurdy Distinguished Professor of English, LSU; Peabody Award for Road Scholar; Lowell Thomas Gold Award for Excellence in Travel Journalism; National Endowment for the Arts Fellowships for poetry; editing; radio; Big Table Poetry Award; Towson State University Literature Prize; General Electric Foundation Poetry Prize;
ACLU Freedom of Speech Award; Mayor's Arts Award, New Orleans; Literature Prize of the Romanian Cultural Foundation, Bucharest; Ovidius Prize

REFERENCE:

2006: Andrei Codrescu and the Myth of America by Kirby Olson (MacFarland, 2006)

2005: Miracol si catastrofå: a book-length interview in Romanian conducted by Robert Lazu
(Arad, Romania, Editura Hartmann 2005)

2000: XAVIER REVIEW, Vol. 20, No.1. "Translating Codrescu into Romanian" by Ioana Avadani; "Andreiology" by Julian Semilian; "Codrescu Verses America: A Postmodern Turned Loose" by Tim Lehnert.

1998: ANDREI CODRESCU’S MIORITIC SPACE by Richard Collins. MELUS, Volume 23, Number 3.

1997: ANDREI CODRESCU: A BIBLIOGRAPHY, 1966-1990 by Daniel Lee Butcher.
M.A. thesis based on the Codrescu holdings at LSU's Hill Memorial Library.

1997: SCRIITORI DIN DIASPORA: ANDREI CODRESCU by Florea Firan
Analele Universitatii din Craiova, Seria Stiinte Filologice, Literatura Romana si Universala, Nr.1-12

1994: CONTEMPORARY AUTHORS AUTOBIOGRAPHY SERIES, Volume 19 (Gale Research)

1993: SONG OF MY EMERGING SELF: THE POETRY OF ANDREI CODRESCU by Ileana Alexandra Orlich. MELUS, Volume 18, No.3.

1992: ROMANI IN STIINTA SI CULTURA OCCIDENTALA, American-Romanian Academy of Arts and Sciences, Davis. Encyclopedia: Romanians in Arts & Sciences in the Western world.

Some reviews of Whatever Gets You Through the Night: a story of Sheherezade and the Arabian Entertainments (2011)

JJ Phillips, April 2012

postmodern meta-fiction inspired by pre-modern meta-fiction

O mie si una de fructe ale curiozitatii

Sinziana-Maria Stoie

reprinted from Euphorion, February 2012 This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it

Andrei Codrescu nu înceteaz? s? ne seduc? ?i s? ne surprind?, totodat?, cu fiecare carte de-a sa nou publicat?. Antrenat? într-un tour de force al explor?rii de spa?ii insolite ale scrisului – spa?ii experimentale, mai cu seam? – care s? musteasc? de formule narative dintre cele mai nea?teptate ?i pozna?e, imagina?ia fervent? a autorului american de origine român? violenteaz? în permanen?? automatismele noastre de lectur?. Având o logic? special? a scriiturii, Codrescu ni se dezv?luie ca fiind un maestru al conceperii de puzzle-uri narative, îmbinate sub forma unor fluxuri metamorfotice de genuri, stiluri ?i tonalit??i distincte care se întrep?trund, f?r? a-?i pierde autenticitatea. Imprevizibilul nara?iunii lui Codrescu îi plaseaz? pe cititorii s?i într-o postur? foarte asem?n?toare cu cea a unor degust?tori de curry; dulceag la început, sosul devine din ce în ce mai iute pe m?sur? ce este consumat, intensificându-?i aroma, în func?ie de compozi?ia ?i propor?ia condimentelor, într-atât încât degust?torul este suspendat în plasa dens? a beatitudinii sim?urilor ca într-un labirint cu mai multe intr?ri, îns?, paradoxal, f?r? nicio ie?ire.

Nu întâmpl?tor am f?cut referire la unul dintre cele mai faimoase produse ale specificului asiatic. Exotismul, apetitul pentru afrodiziace ?i suspans, efervescen?a, erotismul, atmosfera inconfundabil?, care dau savoarea lumii orientale, nu îi sunt nicidecum str?ine, dup? cum urmeaz? s? vedem, scriitorului american.

Dup? The Poetry Lesson (Lec?ia de poezie), e rândul fascinantei Whatever Gets You Through the Night. A Story of Sheherezade and the Arabian Entertainments (întrucât cartea nu a fost tradus? înc? în limba român?, un posibil echivalent al titlului ar fi Indiferent ce te ajut? s? supravie?uie?ti peste noapte. O poveste despre Sheherezada ?i distrac?iile arabe), publicat? anul acesta, la fel ca ?i volumul precedent, la Princeton University Press, New Jersey, s? confirme puterea nesfâr?it? de inven?ie a lui Codrescu, ineditul experien?elor pe care le ofer? cititorului, precum ?i faptul c? autorul ?i-a apropriat o dimensiune nevralgic? a scrisului, la intersec?ia dintre fic?iune, metafic?iune ?i nonfic?iune, amplificat? de mizarea pe posibilitatea suprapunerii celor trei; mai mult decât atât, pe absorbirea uneia în ?es?tura bogat? a celeilalte. Întrebarea care se impune, firesc, este ce anume face atunci diferen?a dintre cele trei tipuri de discurs, cum reu?esc s? î?i p?streze doza de recognoscibilitate. Natura contopirii lor nu poate fi explicat? pân? la cap?t; ea pare rezultatul unei tehnologii secrete irigate de for?a proiectiv? a autorului, se înscrie în inten?ionalitatea acestuia de a genera o alchimie narativ?, pentru care delimitarea fic?iunii ?i metafic?iunii de nonfic?iune ar constitui cel mult un pretext.

Whatever Gets You Through the Night reprezint? o surpriz? – incitant?, de altfel – chiar ?i pentru cei care urm?resc parcursul scriitoricesc al lui Codrescu. Considerat? de critica american?, la scurt timp dup? apari?ie, o capodoper? a povestirii, cartea se axeaz? pe întoarcerea la originile artei narative, ale scrisului ?i limbajului, la un spa?iu al metamorfozelor continue. Acesta nu este altul decât lumea halucinant? ?i mereu actual?, ne demonstreaz? Codrescu, a celor O mie ?i una de nop?i. Autorul reproiecteaz? întreaga legend? a eliber?rii virginelor din Bagdad de c?tre Sheherezada,  celebra prin?es? persan? care, cu ajutorul capacit??ii ei de a institui func?ii magice pove?tilor pe care le spune, reuse?te s? î?i salveze propria via??, ?i, în acela?i timp, viitorul omenirii, f?când lumea un loc mai sigur pentru imagina?ie. Emblema triumfului pl?cerii asupra fricii, Sheherezada, fiica Vizirului regelui Sharyar, le salveaz? pe tinerele femei care urmau s? devin?, fiecare în parte, so?ia regelui pentru o singur? noapte, ca în diminea?a zilei urm?toare s? fie ucise, drept garan?ie a  fidelit??ii lor. ?i ea una dintre so?iile lui Sharyar, „Shezz the Telly” supravie?uie?te 1001 nop?i,    spunând pove?ti pe care are grij? s? le „încheie” la r?s?ritul soarelui, chiar înainte de a da la iveal? deznod?mântul, f?r? s? ?tie, desigur, c? în miezul povestirii se cristalizeaz? o adev?rat? poetic? a misterului.

Cu toate c? include doar una dintre pove?tile rostite de Sheherezada în patul lui Sharyar, ?i anume „The story of the monkey-scribe” („Povestea scribului maimu??”) – o alegorie pe tema implica?iilor scrierii –, Whatever Gets You Through the Night reprezint? o hyperstructur? narativ?, o re?ea textual? configurat? sub semnul unui paradox din care î?i trage tocmai firul ce o alc?tuie?te. Pe de o parte, chiar ?i reunite într-o carte, sau mai ales reunite într-o carte, pove?tile din O mie ?i una de nop?i violeaz? orice conven?ie narativ?; ele nu au nici început, nici sfâr?it. Pân? ?i începutul primei pove?ti e un pseudo-început, reiterat în fiecare noapte, spus ?i respus, o recitare sau o incanta?ie, mai degrab?. Dup? prima noapte petrecut? în patul regelui de Sheherezada ?i de sora ei, Dinarzad – cea care, de fapt, p?streaz? vie precum o plas? de mercur dorin?a regelui, rugându-?i în fiecare noapte sora s? continue povestea început? noaptea precedent? –, pove?tile nici nu mai încep, nici nu se termin?, ci pur ?i simplu continu?. Astfel, lui Sharyar, spectatorul prin excelen??, ne al?tur?m ?i noi, cititorii, cu to?ii ascult?tori vr?ji?i ai pove?tilor prin?esei, iar patul regelui devine o scen?. Pe de alt? parte, dac? Sheherezada, acest „Duh din lamp?” al literaturii, nu e constrâns? de nicio conven?ie narativ?, Codrescu, laolalt? cu noi, este. Sheherezada reuse?te, prin iscusin?? ?i inteligen??, s? r?stoarne nu doar organizarea conven?ional? a narativului, ci ?i rela?iile de putere dintre sexe               – ?inându-l pe regele Sharyar într-un suspans narativ ?i erotic agonizant timp de 1001 nop?i –, sexualitatea în sine ?i memoria. Noi, îns?, indiferent ce ne-ar dicta atitudinile noastre postmoderne sau eventualele înclina?ii rebele, suntem obliga?i s? ne supunem ordinii instituite pove?tilor de Sheherezada; simpla pronun?are a numelui ei o invoc?, ne avertizeaz? Codrescu, justificând op?iunea sa pentru conservarea într-o anumit? m?sur? a schemei narative originare a pove?tilor. Autorul american p?streaz? ceea ce este comun tuturor edi?iilor celor O mie ?i una de nop?i -  povestea ini?ial? a regelui Sharyar ?i a so?iei sale, Sheherezada, precum ?i tehnica „povestirii în ram?”, încorporat? în nara?iunile pe care le ?ese prin?esa persan?; înveli?ul tare al textului îl constituie, îns?, livrescul. Whatever Gets You Through the Night este departe de a se reduce la o simpl? repovestire. Cum autorul însu?i m?rturise?te, în aceast? matrioshka vom g?si de la pl?cerea lasciv? a reactiv?rii orientalismului romantic în scopuri post-Said (este vorba despre Edward Said, o figur? proeminent? a postcolonialismului, autorul unui studiu influent despre cultura Europei de Est), la senzualitate delicioas? ?i sfaturi de supravie?uire în timpul epocii post-Gutenberg a „sporov?ielii”.

Exist? ?i aici o ram?, precum în Decameronul lui Boccaccio sau mult mai recenta Ten Nights and a Night (Zece nop?i ?i o noapte) a postmodernistului John Barth, îns? Whatever Gets You Through the Night nu se identific? pe de-a-ntregul cu nicio alt? povestire de acest tip; fiecare „dispozitiv” al tehnicii narative constituie o ram?, o for?? generativ?. În ceea ce prive?te „Nop?ile”, orice ram? e doar o strategie menit? s? pun? în mi?care universul pove?tii. Pentru Codrescu, povestea îns??i reprezint? o ram?, punct de plecare pentru developarea, în paralel, a diferitor niveluri narative care se împletesc cu aglutinante comentarii critice în notele de subsol, atât de stufoase încât, la o prim? vedere, îl pun cu siguran?? pe cititor în dificultate. Într-adev?r, unele note explicative sunt    mult prea lungi, l?sând impresia unui autor care are voca?ia exhaustivit??ii, c?ruia i s-ar putea repro?a c? povestea „central?” î?i pierde coeren?a, iar pl?cerea lecturii este în?bu?it?. Cu toate acestea, contrar pozi?iei sale marginale în ansamblul textului, paratextul reprezint? cea mai substan?ial? parte a c?r?ii ?i joac? un rol plurivalent. Scopul notelor nu este pur explicativ; de fapt, ele func?ioneaz?, la nivel metafic?ional ?i metacritic, ca o vast? prelungire a pove?tii „centrale” ?i exercit?, la fel ca prozele Sheherezadei, o atrac?ie de natur? senzual? asupra noastr?. A?a cum lumina zilei p?trunzând în camera lui Sharyar anun?a întreruperea pe nepus? mas? a firului narativ al pove?tii – amânare plin? de eros –, notele de subsol ne stârnesc apetitul pentru suspans ?i imprevizibil, interzicându-ne accesul la poveste în mod repetat. 

Pentru a descrie construc?ia textului lui Codrescu, cea mai la îndemân? este metafora cubului rubik. Volumul poate fi interpretat pe niveluri diferite, ca amalgam de fic?iune ?i studii culturale, nara?iune ?i filosofie, reportaj ?i critic? literar?, istorie ?i povestire factual?. Una dintre m?rcile cele mai semnificative ale stilului ludico-relativist care îl define?te pe Codrescu ?i îl face un autor cu totul special, reg?sit? ?i aici, mi se pare anularea opozi?iei dintre cultura „high”, a?a-zis academic?, ?i cultura „popular?”. Asemeni lui T. S. Eliot, Codrescu integreaz? ambele reflexe culturale într-o viziunea complet?, total?, asupra culturii în genere. Îns??i prima parte a titlului trimite la mainstream-ul anilor `70, amintind în mod simetric de una dintre cele mai cunoscute melodii ale lui John Lennon, intitulat? în acela?i fel. Cu toate c? nu exist? indicii cum c? autorul ar fi avut în minte conexiunea cu single-ul lui Lennon în momentul intitul?rii c?r?ii, cert este c? sintagma Whatever Gets You Through the Night incapsuleaz? ideea nevoii deopotriv? de suspans ?i divertisment, reprezentând un liant peste timp; la fel cum Lennon obi?nuia s? vizioneze în timpul nop?ii rând pe rând programele de televiziune, c?utând emisiuni din care s? selecteze fraze potrivite pentru a fi puse mai apoi cap la cap într-un cântec, ?i personajele c?r?ii lui Codrescu î?i trag seva din pânza freatic? a unei realit??i virtuale – e vorba, bineîn?eles, de aceast? dat?, de cea a pove?tilor –, luptând în fiecare noapte cu teama c?, dac? nu vor primi sau nu vor oferi, mai degrab?, por?ia necesar? de suspans, vor înceta s? existe. Nu putem decât s? îi d?m dreptate lui Tzvetan Todorov atunci când afirma c? „Narativul înseamn? via??; absen?a narativului, moarte...Absen?a narativului nu e singurul dublu al narativului perceput ca via??; dorin?a de a asculta o nara?iune presupune asumarea unor riscuri mortale. Dac? locvacitatea poate salva de la moarte, curiozitatea duce îns? la aceasta.” Pentru Sheherezada, sfâr?itul suspansului, precum ?i cel al curiozit??ii, echivaleaz? pe deplin cu moartea.

Asemeni lui J. L. Borges, în ale sale Ficciones, Andrei Codrescu, cu apetitul s?u fabulos pentru ilimitat, ne arat? într-un mod subtil, înc? din primele pagini ale c?r?ii, cât de artificial? ?i friabil? este, de fapt, grani?a dintre fic?iune ?i povestirea factual?. Whatever Gets You Through the Night se deschide cu bricolarea, într-o sec?iune denumit? framed (înr?mate) – care joac? rol de prefa?? ?i ocup? un num?r destul de copios de pagini – a varii tipuri de texte având ca punct comun trimiterile la O mie ?i una de nop?i ?i la Sheherezada, c?reia îi dator?m înlocuirea paradigmei universal valabile a relat?rii cu paradigma invent?rii. Fie c? vorbim de trecerea în revist? a unor informa?ii ?i date cronologice, l?muriri critice sau teoretiz?ri pe marginea mecanismelor nara?iunii, prin încercarea de a reconstitui rama istoric? a „Nop?ilor”, autorul ne provoac? s? devenim con?tien?i de cât de îmbibate sunt faldurile memoriei noastre culturale în substan?a acestei str?vechi culegeri de povestiri populare, adunate de-a lungul secolelor de c?tre un num?r impresionant de autori ?i traduc?tori de pe continente diferite. Evoc?rile de natur? istoric? se dizolv? îns? în reverbera?iile mijloacelor de divertisment tipice culturii pop americane ?i, în cele din urm?, în fic?iune; într-unul din texte, de exemplu, un extras de pres?, ne este „relatat” un eveniment ce „a avut” loc în 2012 ?i la care au participat femei, majoritatea clone, în simptomaticul num?r de 1001. Nota distinctiv? dat? de melanjul de fic?iune ?i povestire factual? este men?inut? pe parcursul întregii c?r?i; astfel, la un moment dat, Codrescu î?i imagineaz? c? mama Sheherezadei, o nomad?, ar fi putut c?l?tori împreun? cu Genghis Khan, fiind par?ial responsabil? pentru distrugerea „versiunii” timpurii a Sibiului, ora?ul natal al autorului, în 1334.

Aparent doar, leg?tura articul?rii unor texte precum cele din sec?iunea introductiv? cu tematica „Nop?ilor” este vag?; remarcabil, totu?i, a?a cum palindromicul num?r 1001 sugereaz? ceva ce dep?se?te imagina?ia noastr?, sec?iunea framed, precum ?i cea imediat urm?toare, no telling without retelling (nicio scriere f?r? rescriere), semnaleaz? ireductibilitatea c?r?ii lui Codrescu la un simplu intertext cu legenda Sheherezadei ?i cu prozele din O mie ?i una de nop?i. Tind s? cred c? semnifica?ia titlului no telling without retelling, care aduce cumva a slogan postmodern, ni se relev?, în cazul volumului de fa??, pe fondul unui joc al invers?rii termenilor; sintagma care s-ar potrivi, mai degrab?, este „nicio rescriere f?r? scriere”, deoarece textul lui Codrescu e o repovestire ?i ceva în plus. Altceva. Un fel de „carte tehnic?” a „Nop?ilor”. O demonstra?ie minu?ioas? a modurilor în care func?ioneaz? mecanismele textuale ale operei arabe, în care se pun în mi?care unul pe cel?lalt. ?i, având în vedere faptul c? num?rul acestor moduri este, practic, infinit, „Nop?ile” înse?i constituind o metafor? a pluralit??ii f?r? limite – cum afirmase Borges, „S? spui <<o mie de nop?i>> înseamn? s? spui <<nop?i infinite>>, <<nop?i nenum?rate>>, <<nop?i nesfâr?ite>>. S? spui <<o mie ?i una de nop?i>> înseamn? s?-i adaugi infinitului cifra unu.” –, avem impresia c? îns??i povestea devine infinit? prin modul în care Codrescu îi dezasambleaz? ?i (re)asambleaz? roti?ele, dup? bunul s?u plac.

Atent observator al tradi?iei scriitorilor care au adus un aport însemnat în materie de interpret?ri ale „Nop?ilor”, pomenindu-i pe J. L. Borges, care compara structura pove?tilor arabe cu o „catedral?”, ?i pe B. Od?gescu, pentru care puterea de atrac?ie a acestora era la fel de mare precum cea a unei fl?c?ri pentru un fluture de noapte, Andrei Codrescu dezvolt? propria perspectiv? original?, confirmând ?i infirmând, totodat?, apartenen?a sa la tradi?ia men?ionat?. Dar pentru noi, ne spune Codrescu, spre deosebire de semnifica?iile oarecum „cumin?i” pe care le aveau pentru Borges sau Od?cescu, „Nop?ile” au c?p?tat amploarea unei m?ri furioase pe care putem naviga cu pruden?? doar urm?rind îndeaproape varia?iile vocii Sheherezadei înv?lurind din farul patului lui Sharyar întinderea s?rat?. Putem remarca din nou tendin?a autojustificativ? a autorului, acesta avansând într-o prim? instan?? pe un teren sigur, cel al pove?tii despre regele Sharyar ?i fratele s?u, Shahzaman ?i, mai târziu, despre Sharyar ?i Sheherezada, f?r? a se feri s? alunece din ce în ce mai des pe panta textului ?i pe pantele pe care el însu?i le construie?te, p?trunzând în mod deliberat în torentul pove?tii ?i dându-i întors?turi neprev?zute. C?ci, a?a cum observ? pe bun? dreptate autorul, e în natura celor O mie ?i una de nop?i s?-i invite pe ascult?torii, deveni?i în timp cititori, s? participe, s? adaoge, s? inventeze, s?-?i imagineze mai mult.

Borges, de pild?, admira, în primul rând, resursele textuale inepuizabile ale celor O mie ?i una de nop?i ?i nu se ar?ta foarte interesat de personajul Sheherezadei. Al?i cititori ?i interpre?i pasiona?i ai „Nop?ilor” au fost, dimpotriv?, fascina?i de caracterul formidabil al Sheherezadei, de întruchiparea arhetipului Povestitorului, de for?a personajelor, îns? au e?uat în a îmbog??i considerabil, cu versiuni proprii, povestea arhicunoscut? a prin?esei care, la rândul ei, îi spune unui rege persan pove?ti, pentru a r?mâne în via??. Nu este ?i cazul lui Codrescu; repunând în cauz? deopotriv? posibilit??ile textuale ale operei arabe ?i profilarea personajelor, el introduce o serie de date biografice despre Sheherezada, începând cu familia acesteia ?i continuând cu perioadele copil?riei ?i adolescen?ei ei. Biografia personajului este alc?tuit? fragmentar, reprezentând totu?i fermentul care asigur? spontaneitatea discursului; pe m?sur? ce avans?m în poveste, Sharyar începe s? primesc?, în timpul zilei, de la un spion, suluri de pergament în care este relatat? cu umor via?a prin?esei de dinainte de a-i fi devenit so?ie. Afl?m, de pild?, c? Sheherezada obi?nuie?te, în timpul zilei, s? vorbeasc? cu profesorii de sufism ?i cu calul ei, studiind pentru a deveni o asasin?. Mai afl?m ?i c? pove?tile ei sunt de fapt repovestiri, c? Sheherezada nu fusese nicidecum o elev? str?lucit?, dar se remarcase în schimb ca fiind o mare mincinoas?. Exist? a?adar un echilibru permanent între decelarea calit??ilor ?i defectelor personajului, f?cându-l pentru noi mult mai real ?i complex. Un Ulise în variant? feminin?, Sheherezada lui Codrescu e istea??, abil?, n?stru?nic? ?i amuzant?, Whatever Gets You Through the Night necontenind s? fie ?i un bun manual de divertisment.

Orice poveste, dincolo de ce am putea considera drept utilitatea ei imediat?, ?i anume nevoia noastr? absolut? de fic?iune, reprezint? un întreg proces de recreare, de reinventare – a lumii, limbajului, tehnicilor narative, timpului, istoriei, etc., a oric?rui fel de cadre cu ajutorul c?rora ne fabric?m realitatea. Sheherezada, ne atrage aten?ia Codrescu, are o importan?a inestimabil? pentru alimentarea predispozi?iei noastre de a ne imagina realit??i pe care ajungem, în cele din urm?, s? le materializ?m. Folosindu-se de propriile ei inova?ii de tehnic? narativ?, „Shezz” a accelerat confec?ionarea lumilor alternative, în?elegerea noastr? asupra evolu?iei artei narative crescând ?i ea între timp. În viziunea lui Codrescu, nu doar spusul pove?tilor devine o condi?ie existen?ial?, a?a cum ?tim deja, ci pân? ?i cuvintele Sheherezadei constituie o surs? de via??, atât la propriu, cât ?i la figurat. Dintr-un vehicul al epicului, limbajul este transformat într-o materie, c?p?tând mai mult? consisten?? decât chiar subiectul pove?tilor. Un transfer straniu de substan?? are loc între cuvinte ?i carne, o corporalizare a limbajului. Cuvintele Sheherezadei sunt o lume aglomerat?, un fel de „turn Babel” în care se vorbesc o multitudine de limbaje, atât de c?tre oameni, cât ?i de c?tre animale. Limbaje din ale c?ror cuvinte constitutive se nasc noi corpuri f?cute din pove?ti, din ale c?ror cuvinte se formeaz? alte corpuri ?i a?a mai departe, o constant? inseminare între limbaj ?i carne, carne ?i limbaj.

La fel ca procesul, nu lesne de imaginat, al „reproducerii” dintre cuvinte ?i corp, textul lui Codrescu, fermec?tor ?i captivant prin meandrele sale, reprezint? în sine un mecanism elaborat ?i complicat. Uimitor, autorul sfâr?e?te prin a ne indica c? rescrierea legendei Sheherezadei, care este ?i o repovestire, ascunde de fapt un calcul punctual al viitorului povestirii ?i al umanit??ii, de asemenea. Fratele lui Sharyar, Shahzaman, se întoarce din secolul XXI în timpul fratelui s?u printr-o „gaur? de vierme”, care este tocmai povestea spus? de Sheherezada regelui, ?i face o serie de predic?ii. Codrescu reu?e?te s? întind? cu dib?cie o curs? curiozit??ii noastre, r?spl?tindu-ne-o, în acela?i timp.  De altfel, ceea ce o transform? pe Sheherezada într-o eroin? a tuturor timpurilor nu are nimic de-a face cu sexualitatea, ci cu ceva care se afl? în?untrul ei: curiozitatea.

Some reviews of the Posthuman Dada Guide (2009):

THE VILLAGE VOICE, Tuesday, March 31st 2009

A Pleasing Secret History: Andrei Codrescu's Posthuman Dada Guide
Tzara ain't so bizarra, says NPR essayist
By Eli Epstein-Deutsch

Dada: An absurdist art movement declaring itself against rationality, tradition, and—above all—Dada. Catholic mystic Hugo Ball and poet/impresario Tristan Tzara launched it in Zurich as World War I blazed all around.

Posthuman: A sci-fi term that came of age in the mid-1980s through texts like Donna Haraway's Cyborg Manifesto. It's what we homo sapiens supposedly become when technological enhancements allow us to transcend our biology.

The Posthuman Dada Guide: A hard-edged, rapier-like volume, perfect for sliding into a back pocket of skinny hipster pants or stabbing into the complacent underbelly of bourgeois (or bourgeois-bohemian) society. Authored by NPR commentator and essayist Andrei Codrescu, it offers a headier-than-usual tour of the early-1900s avant-garde, sprinkled with sex appeal for the would-be MySpace-age revolutionary. Jacket blurbs from the likes of Josephine Baker and Aleister Crowley affirm the Guide's period credentials. Meanwhile, the whole thing is a kind of hypertext, composed of cross-referenced "database" entries—so you can't doubt its cyberpunk legitimacy.

The Guide's Web-savvy structure isn't just a gimmick: It aids in the seamless formation of Codrescu's manic associative trains, which reach to the Middle Ages and back, tracing elements from surrealism to gothic vampire cults, Communist revolutions to Christian carnivals, artists' love for Peggy Guggenheim to differences between American and European witch hunts. This book might've vied with Greil Marcus's Lipstick Traces for the subtitle A Secret History of the Twentieth Century.

As art theory, the Guide could even be preferable to a college seminar on modernism: I'd take its page-long analysis of why poor people make modernist artwork and rich people buy it over Clement Greenberg's classic essay "Avant-Garde and Kitsch" any day. Codrescu takes potshots at academics' sacred cows, such as the pessimistic notion that "Dadaism" is obsolete, a corpse to be dissected. He insists it's been alive and well, and he wants to keep it that way.

He also places Dada on a broader historical stage than it usually receives, mingling it with world politics. Hence the book's main framing device: a hypothetical chess game played by Tristan Tzara, the soul of Dada, and Lenin, who apparently gets to represent the Posthuman. It's a tantalizing conceit. In 1916, Lenin plotted revolution just down the road in Zurich from where Tzara (a future fair-weather Stalinist) was helping invent Dada performance at the Cabaret Voltaire. The two men never met, but think if they had! Here, their imagined rivalry dramatizes the struggle Codrescu views as central to the last 100-odd years of Western civilization—between "mindless, repetitious" mechanization on the one hand and "drunken," "anarchic" spontaneity on the other.

Of course, Tzara and Lenin were both fighting against the tyranny of traditional elites. Yes, Lenin liked mechanization and believed in rationality. The Dadaists' contempt for both of these things, on the other hand, was largely directed at the bourgeois-capitalist war machine; they were hardly anti-socialist. Meanwhile, the Italian Futurist avant-garde—Dada's major contemporary, which barely gets a paragraph from Codrescu—idolized the war machines while still hating rationality, the bourgeoisie, and the Leftists. In other words, Codrescu's categories don't always divide up as neatly as he suggests. In fact, sleight of hand may be involved in some of his key arguments. Nevertheless, he's such an entertaining conjurer that you often just want to let him get away with it.

THE NEW ORLEANS TIMES-PICAYUNE, April 1, 2009

Professional provocateur Andrei Codrescu's latest work is a guidebook to a strange new era, by Susan Larson, Book editor

Even for professional provocateur Andrei Codrescu, he of the playful intelligence and sardonic wit, this new book, "The Posthuman Dada Guide: Tzara & Lenin Play Chess," (Princeton University Press, $16.95), is quite something.

It's out there -- a chronicle of an imagined chess game between V.I. Lenin and Tristan Tzara, the founder of Dada, set in the cafe culture of Zurich, Switzerland, in 1916, amid the ferment of bohemianism and revolution. It's a scholarly work, with extensive footnotes; it's a work of imagination; it's a guidebook to a strange new era. It's a call to remember humanity in a post-human time, and an incitement. To read it is to light a mental fuse.

Creating the character of Tristan Tzara was easy for Codrescu; he is devoted to the poet's work and named one of his sons after him. "The name Tristan Tzara was one of those we whispered around when I was 16 years old," Codrescu said, speaking by phone from Louisiana State University, where he is the MacCurdy Distinguished Professor of English and Comparative Literature. This is his last semester before he retires after a long teaching career.

"When I started to write poetry, we knew in Romania that there were these forbidden poets who packed a dynamic charge; the other was Lucien Blaga." Codrescu's eldest son is named Lucien.

"Just the sound of their names caused a frisson of revolt or rebellion," Codrescu said. "Later, when I left Romania, I started reading him in French and learned that he wasn't just an avant garde poet but the founder of an art movement that had profound influence on a lot of artists and writers."

Lenin was somewhat more difficult. "I had to recover Tzara and bring him to rightful dimensions, but in the case of Lenin, it was the opposite," Codrescu said.

"He was bigger than life, drummed into our heads since I was a child. So I had to bring him down to some human dimension. So I read quite a few books, read Solzhenitsyn's book on Lenin, read Trotsky on Lenin. There's even a film of Lenin speaking on the Internet. I tried to look at as much physical evidence as there was. He turned out to be a perfect example of an ideologue obsessed with revolution and the logical resolution of history."

Part of the charm of Codrescu's book is the lively milieu.

"Europe was at war, Zurich was neutral and it served many purposes," he said. "All the refugees of Europe came there to get away from war -- artists and spies and revolutionaries, every kind of war-tossed riffraff. Tzara and Lenin were there. It was the city of Carl Jung. Einstein was there. There was this incredible concentration of superheated brains in a state of agitation in a somewhat peaceful bourgeois Swiss town. Even if they didn't know each other, it was enough that they passed each other on the street.

"They invented a movement in the middle of a work crisis. There was no economy to speak of, they were all poor artists, but every night they made art, had a cabaret. They had fun. It was a really good time for a joyous explosion of 'I don't really care about economies, I care about my soul.'¤"

The book was inspired by a meeting with a Princeton University Press editor at the Frankfurt Book Fair. "We had a 15-minute conversation, and that was it," Codrescu said. "Now I'm writing another one, '1001 Nights, Scheherezade's Bodies, Notes on Narration and Extinction.'¤"

And yes, Codrescu plays chess: "We have in Romania, two sports -- soccer and chess, and the guys who play soccer were the brutes and they beat us up. Chess, oddly enough, was an obsession in the state that Lenin sets up later. Chess was being taught at all levels in the schools."

Dada continues to inspire Codrescu to this day. "It never allowed itself to be defined like other avant garde movements," he said. "Dada insisted on the raw energy of unconsciousness and freedom. And it's stayed attractive to young people. Neodadas keep being reborn, and some are very influential. We do this a lot, we try to confine things to a certain historical time and keep them safely there. Then they come out of the box and we realize how fierce and savage they are. You can't do without that if you're an artist."

"The Posthuman Dada Guide" is new even for Codrescu, with its hybrid form of guide, meditation, history, invention. The author of numerous collections of poetry, autobiography, essays ("New Orleans, Mon Amour" collects 20 years of writing just about New Orleans), and several novels, he is always at work, seemingly at play.

What is he going to do in retirement? "Whittle. I'm going to start to whittle," he said, deadpan. "Maybe grow grapes there up at my place on the border of Arkansas and Missouri on the Buffalo River. It's a wilderness. But I still have my apartment in New Orleans and I mean to spend at least two or three months a year there. And the rest of the time I'll read and write in these mountains."

LOS ANGELES TIMES, March 29, 2009
by Carly Berwick

The job is gone, the 401(k) is gutted, college tuition is due, and "Grey's Anatomy" is a shadow of its former self. Can't decide whether to cry or laugh? Laugh at absurdity, laugh at hardship, laugh at poverty, says Andrei Codrescu in his maddening, enlightening, self-contradictory, highly amusing new book, "The Posthuman Dada Guide: Tzara & Lenin Play Chess." It's what dada -- the manic, prankish art-cult of wartime and depression -- advises.

Codrescu, the NPR commentator and author, has rolled into one slim guide a postmodern self-help manual, a history lesson, a love letter to dissident poets, a hard jab at communism and a veiled autobiography. Dada was the name given to the collection of unholy noises, obscene poems and Picasso etchings displayed in Zurich's Cabaret Voltaire in1916 by a motley assembly of war refugees, among them Frenchpoet Tristan Tzara, Hugo Ball and his wife, Emmy Hennings. Marcel Duchamp, with his rotated urinal, became the most famous Dadaist, although he eventually renounced everything except chess -- a very Dada gesture itself.